Ne gândeam astazi la cât de multe știu despre noi cei ce ne urmăresc si cât de tare iși doresc să ne cunoască mai mult. In sezoanele trecute am vazut ca mulți iși doresc să ne cunoască și altfel decat ca și fotografi la nuntă sau alt eveniment din viata lor. Vor să știe ce studii avem, cum ne-am cunoscut, ce facem zi de zi și alte detalii care nu prea au legatură cu meseria noastră sau cu portofoliul. Ce facem când nu muncim promitem să spunem mai des și nu o să vă povestim astazi prea mult.
Da știm ca vă plac fotografiile nostre și că ați vazut că amândoi suntem fotografi. Dar ce stiți despre noi cu adevarat? Ce anume ați vrea sa stiți?
Greu de zis! Așa că încercăm să fim noi, și să vă spunem pe scurt povestea noastră. Poate ca nu completă sau poate prea pe scurt, dar ce să facem, nu suntem nuveliști iar timp și talent pentru a scrie romane nu avem.
Am vrea pentru început sa răspundem la o intrebare care ne-a fost adresată de multe ori in ultimii ani, și anume de ce am devenit fotografi. Pai este simplu. Ne plac oamenii, ne place sa fim acolo in momentele lor fericite, să cream amintiri pentru ei și in plus preferam o muncă mixtă, așa cum este fotografia. Și spunem mixtă pentru că in fotografie ai o parte din muncă în „teren” iar cealaltă parte la birou editînd fotografii sau facînd albume. In plus ne oferă flexibilitatea de a avea grijă de familia noastră care fericiți o spunem are patru membrii. Noi doi și inca doi „teroriști”, unul de 4 ani și celălalt de 9 ani. Dar o să continuam această poveste mai tarziu ca sa ințelegeti mai mult.
În primul rând ne iubim de mici. Ne-am cunoscut în liceu, când eram în clasa a unsprezecea și de atunci suntem împreuna. Incă ne place sa vedem oameni ce se plimbă pe stradă luati de mână. Când se mai și sărută deja incepem sa ne zâmbim si ne spunem că înca se poate. Ca paranteză, Adriana înca plânge la nunți. Hilar nu? Ai zice ca cineva care merge la douzeci de nunți sau poate mai multe într-un sezon este obisnuit. Mereu ne amuzăm pe chestia asta.
Și că ne-am adus aminte și să nu uitam de momentul ăsta. V-am zis mai devreme că nu o sa vă povestim astazi nimic din ce facem zi de zi, dar asta chiar trebuie spusă. Aseară am râs cu lacrimi cam douzeci de minute pe o tâmpenie mai mare ca noi. Nu ne aducem aminte cum a început discutia dar în final am vrut sa inventăm o mașină automată de facut mileuri, în care bagi ața pe o parte și iese mileul pe alta. Știti ce este mileul? Chestia aia pe care o punea bunica pe orice: noptiera, televizor, mașină de cusut, etc. Nebunie curată. Mașină de facut mileuri automată!!!
Așa să continuam. Suntem relaxati in gândire mare parte din timp. Nu avem prejudecați. Luam fiecare om așa cum este și asta credem ca este un lucru bun. Avem empatie și încercam să ajutăm atunci când putem. Credem că este firesc ca fiecare dintre noi, dacă poate, să ajute. Este uman, și umanitatea trebuie să fie mai presus de orice. Nu am facut voit rau la nimeni. Nu spunem, poate, din greșeala s-a întamplat. Este firesc sa greșesti. Orice om o face, iar noi nu facem exceptie de la regulă.
Ne-am căsătorit la douzeci și trei de ani și nu regretăm nici o clipă. De fapt, nu prea regretăm noi nimic in general. Nu ne plac regretele. Suntem pozitivi și mergem inainte amandoi, așa cum am facut o viața intreagă. Mai exact douăzeci de ani de când suntem împreuna.
Tibi este IT-ist de meserie. A terminat pe bancile Facultatii de Matematica si Informatica la sectia de Infromatica. Dupa, si in timpul facultatii a lucrat in domeniu cinsprezece ani la diverse companii atat cu capital romanesc cat si multinationale. A fost IT Manager sase ani. Doi ani a condus o echipa de implementare a unui sistem de tip ERP (Enterprise Resourse Planning), locuind amandoi in Marea Britanie.
Adriana este Economist. A terminat studiile la Facultatea de Stiinte Economice, sectia de Contabilitate si Informatica de Gestiune. A profesat circa cinsprezece ani in mediu corporatist dar nu ca si Economist Contabil, ci pe parte de Logistica si Aprovizionare Materiale.
Fotografia am inceput sa o practicam inca din 2005 pe cand amandoi aveam alte servicii, fiind ca al doilea job.
V-am zis mai devreme ca doi ani din viata noastra i-am petrecut in Marea Britanie. Acea perioada fiind si singura incepind din 2005 si pana astazi in care nu am practicat fotografia. In acea perioada am decis ce anume vrem sa facem mai departe cu viata noastra. Acum nu intelegeti gresit. Am iubit ceea ce faceam acolo, iar Tibi intodeauna va avea o parte de IT in el, dar nu mai rezistam la presiune. Nu mai aveam timp pentru noi. Iar „noi” e cel mai important lucru. Tibi era mai mereu plecat prin diverse tari din Europa, iar acasa fiind lucra pana tarziu. Nu mai aveam viata personala, iar Ana, fetita noastra, avea nevoie de mai mult. Atunci Adriana a samas insarcinata cu Tudor, baietelul nostru, iar asta ne-a pus pe ganduri. Ce anume puteam noi sa le oferim in putinul timp pe care il mai avem pentru familie.
Aici i-am speriat pe toti. Am venit in Romania si ne-am intors la fotografie. Toti ne-au intrebat uimiti de ce am venit. Cum putem sa lasam Marea Britanie pentru a veni in Romania.
Pai in primul rand noua ne place Romania. Este o tara superba. De ce am locui pe o insula fara nici o forma de relief si o clima idioata?
De cand am locuit acolo suntem cei mai mari fani ai acestei tarisoare superbe. Unde mai gasesti peisajele nostre, muntii, marea, dunarea, toate formele de relief? Superb.
Tibi este pasionat de natura si lui probabil i-au lipsit cel mai mult.
Cand ne-am intors a trebuit sa o luam de la capat cu fotografia. Practic am inceput totul de la zero. In mutarile noastre s-a pierdut un hard-disk extern pe care avem stocate fotografiile realizate inainte de plecare. Ne-am rugat de fostii miri pentru a le recupera. Din fericire au facut acest lucru si astfel am reusit sa facem un mic portofoliu si un website. Eram constienti ca fotografia realizata inainte de plecare nu era la nivelul pe care ni-l doream asa ca am inceput sa studiem. Si sa ne credeti cand spunem ca am petrecut ani facind acest lucru. Am invatat lumina, asezarea subiectului, tehnica, compozitie, etc. Am mers la workshopuri si am citit carti. Totul ca sa putem realiza fotografia pe care voi o vedeti astazi in portofoliu. Si de cele mai multe ori nu a fost usor. Investitia in fotografie este mare si , din pacate pentru fotografi, nu se termina niciodata. Cursurile, materialele didactice, costa si ele bani. A fost o perioada grea dar cum ziceam si mai devreme, nu regretam nimic.
Vorbeam mai devreme de flexibilitatea pe care ti-o ofera fotograia. Este real. Nu insemna insa ca muncesti mai putin, din contra ca si numar de ore muncite sunt mult mai multe decat la un serviciu, dar ai insa posibilitatea, cel putin atunci cand nu este la un eveniment sau o sedinta foto, sa duci copiii la scoala si gradinita fara sa ceri voie sefului, sa iei o pauza de masa mai mare sau sa iti iei o zi libera cand nu mai poti si vrei o pauza. La noi de exemplu ziua noastra libera este, cu mici exceptii, lunea. Cu concediu stam mai rau. Cel putin in 2016 Tibi a avut o singura zi de concediu iar Adriana trei zile.
Frumusetea este insa ca poti sa muncesti de acasa si atunci cand este nevoie poti sa iti acorzi douzeci de minute sa dai unui copil sa manance sau sa granesti catelul. De multe ori astia micii se joaca pe langa noi cand mucim. Ii vezi, ii supraveghezi. Asta pentru noi este mai important decit banii castigati in corporatii multinationale.
Studiulul l-am infiintat la inceputul lui 2016. Ne place ca lumina sa „cada” perfect in fotografie, iar fotografia de studio o simtim ca o completare la fotografia realizata de noi. Adriana este „innebunita” sa fotografieze in studio. Cum zice ea, daca s-ar putea ar sta acolo toata ziua.
Ne bucura ca si in Romania oamenii au inceput sa aprecieze iarasi fotografia de studio.
Stiati ca inainte de revolutia din 1989 existau studiouri in toate marile orase ale tarii? In Craiova cel mai cunoscut era la Unirea. Oamenii mergeau cu copiii sau familiie si se fotografiau. S-au inchis dupa, dar acum se intorc mai profesioniste si mai bine dotate ca inainte. E o veste buna pentru cei ce isi doresc altfel de amintiri decat cele realizate acasa cu telefonul sau nu stiu ce aparat de amator.
Ne place sa mergem la cinematorgraf. Nu avem timp sa o facem prea des dar atunci cand se intampla ne bucuram maxim de asta. Suntem putin cam rai si ne ducem singur, fara copii. Asta este felul nostru de a ne rasfata.
Credem ca in orice familie pe langa faptul ca partenerii se iubesc, sunt casatoriti si fac lucrurile impreuna, trebuie sa fie si foarte buni prieteni. Noi suntem cei mai buni prieterni impreuna cu toate celelalte lucruri. Credem in iubire si in viata de familie si credem ca acesta este unul dintre cele mai importante motive pentru care ne adoram meseria.
Si cum sa nu iti placa sa fii fotograf cand tot ce trebuie sa faci este sa surprizi iubirea si fericirea celor din jurul tau. In fotografiea noastra voi trebuie sa fiti frumosi si elegantipentru ca in douzeci de ani sa va uitati la ceea ce noi am creat pentru voi si sa retraiti anii si momentele ce au trecut.
Speram ca nu v-am plictisit prea mult cu mica noastra poveste si promitem ca de acum inainte o sa mai venim cu mai multe povestioare si impresii.

Distribuie